Din pacate lumea uita de multe lucruri si considera ca sunt neinteresante si nu merita pierdere din timpul pretios in care ar face alte lucruri,dar unele din acestea merita din plin sa le faci pentru a scapa de galagie,de ganduri de toate felurile,de decizii care iti consuma neuronii pusi la grea incercare de sistemul actual,sa scapi si numai pentru cateva ore....Aici vreau sa va vorbesc despre un aspect despre care nu credeam ca voi scrie vreodata in blog,din aceleasi motive pe carea le-am amintit mai sus (nu mi se parea interesant,etc.).Acest aspect este reprezentat de Manastire.
Dimineata ma trezesc ca intr-o zi normala.Azi e sarbatoare.Parintii imi fac o invitatie la o manastire la aprozimativ 25km de Sibiu...la Sădinca.Initial am spus ca nu vreau sa merg,dar apoi tot am plecat spre aceasta.Imbracat frumos ca pentru o nunta...costum,pantofi,etc.In mijlocul pustietatii,in camp,a aparut o casa a Domnului.Absolut minunata...poarta din lemn la intrare facuta frumos,alee pietruita,flori,gradina aranjata,totul era nou,restaurat...apa pura cred ca de izvor pentru ca nu avea gust de clor sau ce minuni mai sunt in apa de la robinet.
Batea un vand usor,si nu se auzea nicio masina,nicio galagie,doar vocea preotului care chema oamenii la rugaciune.Am asistat calm la slujba care incepuse deja de ceva timp.Si m-am simtit asa mai degajat de toate.
Mi-am dat seama ca din cand in cand,macar o zi pe luna,e bine sa mergi intr-un loc izolat ca o manastire si sa stai putin acolo,spui o rugaciune si nu faci nimic decat privesti in jur.Manastirile ofera multe facilitati dintre cele mai simpliste.Pentru asta te duci acolo.Nu mergi sa stai pe mess,sa verifici mailuri,sa postezi pe facebook,nu asa...te duci in natura,si descoperi cat de mutl ai neglijat credinta.
Ma uitam in jur,oameni simplii...fetele care alteori erau cu tona de fond de ten pe ele si cu tocuri de multi centimetrii in faţa Domnului erau cu batic pe cap,fusta lunga...imbracate cat mai simplu.Barbatii erau aranjati,toti la costum,camasa,pantofi.Este un loc in care nu se face diferenta intre oameni.La manastire/biserica se dovedeste faptul ca toti suntem egali in faţa Domnului.
La final de slujba primesti calduros invitatia preotului la masă. Spunea bucuros "daca va este foame va rog sa poftiti alaturi la o masă".Noi aveam totul pregatit acasa si nu a fost nevoie,dar s-a intamplat odata sa merg la manastire si chiar sa gust din mancarea de acolo.Si aceea simplista ca la mama acasa,o ciorba cu detoate,felul 2,un pahar de ceva si totul este perfect.Si nu iti cere nimeni nimic,nu iti cere preotul sau cine mai este la manastire bani pentru asta,dar aceste lucruri iti ajung pana in adancul sufletului si stii ca daca mai mergi,nu poti din bun simt sa mergi fara nimic.De aceea foarte des cand vizitez orice manastire,e bine sa duc cate ceva,fie cateva kg de faina,fie ulei,fie zahar,de toate..si nu neaparat ca o "plata" pentru ca as putea manca acolo,ci pentru simplul fapt ca te simti dator in fata lui Dumnezeusi trebuie sa ii multumesti din putinul tau.La manastire ceea ce duci nu se iroseste,ce duci va deveni hrana daca nu pentru tine,pentru altcineva care vine de departe,sau pentru cei care se ocupa de buna primire a credinciosilor.Oricat de ciudat ai fi si cata gandire negativa ai avea,poate nu din vina ta,ci din vina celor din jur care te forteaza oarecum sa gandesti altfel,cand ajungi la manastire descoperi cat de simplu esti.Cand ajungi acolo nu mai conteaza ce masina ai,ce casa ai,cati bani ai...esti egal prin rugaciune cu oricine altcineva.Nu ma asteptam sa ma loveasca asa de profund acest aspect cu manastirea si credinta,avand in vedere criticul din restul mesajelor blog de pe site,dar de cum am iesit de la manastire si am stat sa ma odihnesc si sa privesc in jur mi-am spus ca...trebuie neaparat sa scriu asta.E o revelatie.Cu totii spunem ca suntem firi tari si avem idei fixe,dar cand e vorba de o iesire la un astfel de loc,toti devenim moi si ne simtim parca vulnerabili,insa o manastire nu te face vulnerabil...iti arata cine esti defapt si ca nu are rost sa te ascunzi dupa masca banilor.
Spunea odata preotul,din ce am aflat,ca ar vrea sa faca un fel de incaperi dintr-o constructie lunga unde oricine poate merge sa ramana peste noapte,sa se roage si sa traiasca pentru scurt timp in pace si liniste.Frumos nu?Azi cand am fost acolo,incaperile erau facute,usile erau larg deschise..pentru cei ca tine.Deci,Dumnezeu te primeste,trebuie doar sa mergi.Nu te obliga nimeni,dar nevoia de liniste si de credinta este mult mai puternica decat orice obligatie ai avea fata de oricine.Amin!
De fapt este vorba de fundamente. Alergi, si te iei dupa unele si altele. In momentele de liniste, descoperi cat de insignifiante sunt toate cele ce le faci, viata reducandu-se la singuratate si la marea taina a existentei.
RăspundețiȘtergereIn fata mortii toti suntem egali! Nu luam cu noi in cosciug, nici casa, nici averea, si nici macar trupul! Trupul ramane sa putrezeasca, degeaba l-am ingrijit noi asa de bine, cu fond de ten si tot felul de creme si operatii estetice!De aia trebuie sa ne traim viata nu doar ca sa adunam chestii ce raman pe pamant, ci cel mai important, e sa adunam pentru suflet! Acesta il avem cu noi, oriunde! Cand mergem intr-un asemenea loc, ne dam seama cat de simpli suntem, si cat de "patati", de ce este in jurul nostru... A disparut tot ce era frumos si pur... iubirea, dar mai ales oamenii...Oamenii drepti si dispusi sa ofere totul pentru semenul sau, fara sa-l intereseze daca primeste ceva in schimb... Avem nevoie de mai mult timp pe care sa-l petrecem intr-un asemenea loc, ca sa nu ne pierdem si noi... Foarte frumos ai scris!:D
RăspundețiȘtergere